| 28 PROMOVAREA MEDIERII ŞI A MEDIATORILOR. O PROBLEMĂ INDIVIDUALĂ SAU DE GRUP? | ||||
|
Nemeş Diana-Alexandra- MediatorÎn momentul în care Zeno Şuştac mi-a solicitat acest articol, mi-a fost greu sa-mi aleg o tema, deoarece nu am o experienţă majoră în mediere. M-am gândit la început sa scriu despre piedicile pe care le-am întâmpinat, dar cred ca fiecare are o experienţă proprie în acest domeniu şi nu aş dori să arunc o imagine negativă asupra nimănui, iar principiul meu de baza este că mai bine construieşti, indiferent de piedicile care până la urmă te motivează sa iei decizii cât mai bune , decât să arăţi cu degetul sau să cauţi pretexte pentru a da înapoi. Deocamdată, profesia mea de baza este cea de comunicator şi de specialist în relaţii publice, aşa că voi încerca, cu succes sper, să găsim soluţia cea mai buna pentru a promova medierea şi pe practicanţii acestei profesii, într-un mod cat mai eficient. Orice organizaţie, precum şi orice persoana, trebuie sa confrunte în fiecare zi, săptămână, luna sau an, cu noi provocări, să facă faţa unor probleme noi, sa ia decizii care asigura dezvoltarea sau precipita declinul. Exista astfel cauze, idei, opţiuni ale societăţii umane care se nasc, se dezvolta şi mor. Pentru a se impune în domeniul lor, organizaţiile, indivizii, ideile trebuie să se sprijine pe diverse strategii, elaborate de specialişti într-o activitate anume, care în funcţie de cunoştinţele sale, sa ofere soluţii pentru rezolvarea problemelor care apar. Relaţiile publice se dovedesc un instrument original şi eficace pentru a răspunde provocărilor cu care ne confruntam. A realiza un plan de campanie de relaţii publice înseamnă deci a adopta o metoda de lucru care va permite utilizarea unei abordări diferite, respectiv a relaţiilor publice, pentru a gestiona problemele organizaţiilor. Creşterea cifrei de afaceri, refacerea imaginii publice, diseminarea unor idei, traversarea unei crize, crearea unui climat favorabil în sânul organizaţiei, determinarea oamenilor sa-si schimbe comportamentul, apărarea în fata adversarilor sau atacarea acestora constituie, pentru o organizarea, preocupări continue, prezente la diverse niveluri. Pentru a-şi face cunoscute ideile, un grup poate organiza un eveniment, poate cumpăra spaţiu publicitar în mass media sau găsi un purtător de cuvânt credibil, care îi va promova cauza. Aşadar, cum alegem cea mai buna modalitate de a ne atinge scopul? Elaborarea unui plan de campanie corespunde unui stadiu de evoluţie al unei organizaţii care a înţeles ca trebuie sa se adapteze la public sau să încerce sa-l influenţeze. Şi într-un caz, şi în altul, organizaţia doreşte să seducă sau sa convingă publicul pe care îl vizează, sa adere la ideea să, să-i împărtăşească scopurile. Planul de campanie trebuie să cuprindă următoarele patru întrebări: - care este situaţia actuală? - ce schimbări posibile sunt de dorit? - cum pot fi provocate aceste schimbări? - cum vom şti ca ne-am atins obiectivele? Comunicarea este un proces sensibil, prin care un emiţător doreşte să-şi facă acceptat mesajul de către un receptor. Poate fi vorba de prezentarea unui nou produs sau a unei valori de a le face acceptate sau de ale face adoptate. Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie ca receptorul mesajului sa-i recunoască emiţătorului competenta în domeniul vizat şi sa-i acorde destula încredere pentru a-i asculta şi recepta mesajul. Receptorul este în permanenta, ţinta a numeroase mesaje, adesea contradictorii. Nu exişti, nu ai viitor daca nu comunici şi nici nu rezişti pe piaţă, dacă alegi sa nu comunici. Studiind oferta comunicaţională a medierii, fără a cataloga efectiv ca strategii de relaţii publice, am ierarhizat acţiunile realizate pana acum. 1. Campanii de imagine. Site-uri, blogg-uri, diverse publicaţii de specialitate, pliante de prezentare a ofertei sau activităţii, semnalizarea birourilor de mediatori. 2. Campanii de informare. Seminarii având ca tema principala medierea. 3. Campanii de conştientizare. O sa vi se para bizar, dar informarea gratuita, de fapt este o campanie de relaţii publice de conştientizare a publicului, prin care, cu costuri minime, facem cunoscut publicului ţintă, avantajele medierii. Decizia Consiliului de Mediere de a avea reguli şi o etica de publicitate este parte din strategia de promovare. Bineînţeles, date fiind condiţiile economice, trebuie să găsim metode cat mai eficiente şi de impact în a construi pe aceasta baza. O campanie de relaţii publice nu trebuie neapărat sa fie scumpa, pentru a avea succes. Ideea de bază însă este că mesajul sa fie unitar, indiferent daca este transmis de un avocat mediator sau un inginer. Atâta timp cât ne identificam problemele cu care ne confruntam, le definim şi le expunem în interiorul organizaţiei, avem puncte de plecare pentru stabilirea strategiilor de comunicare şi a obiectivelor generale. Cumpara Revista Medierea Nr 3-4/2010
|



























