Mediator Silvia Tiron

Părţile aflate în confict au interese interdependente, confictele sunt de obicei combinaţii de procese competitive şi de cooperare, iar cursul pe care-l ia confictul va fi determinat de natura acestei combinaţii. Rolul mediatorului constă în a reuşi să-i antreneze într-un joc de-a ,,HAI SĂ CÂŞTIGAŢI ÎMPREUNĂ!“. Fiecare poate obţine ,,Victoria“ , fără ca nimeni să fie înfrânt.

La început, mediatorul se întâlneşte cu una dintre părţile care au de rezolvat o neînţelegere, va afla motivul confictului cu această ocazie cunoaşte una dintre părţi şi poate afla şi despre cealaltă parte mai multe informaţii legate de stadiul confictului şi caracterul acesteia. După trimiterea invitaţiei când părţile se prezintă la mediator şi implicit acceptarea celeilate părţi la mediere după salut şi prezentare urmează o perioadă în care au loc discuţii de convenienţă, părţile se aşează la masa tratativelor, începând discuţiile despre confict şi încă din aceste momente mediatorul începe să simtă reacţiile părţilor în ceea ce priveşte medierea.

Ei îşi pot spune: ,,Iar începe plictiseala!“ sau ,,Of, sunt sătul până peste cap de asemenea persoane!“ sau ,,Sigur nu voi ceda!“ Dar şi ,,Cred că această întâlnire poate fi cu adevărat eficientă!“.

Aici totul ţine de mediator, care va influenţa climatul, problemele conflictului nu se vor discuta imediat după începerea întâlnirii, cele două părţi trebuie să aibă suficient timp pentru a ajunge pe aceiaşi lungime de undă, să-şi aducă gândirea şi comportamentul la un numitor comun. Din aceste motive este necesar ca subiectele abordate să fie neutre, fără a fi legate de confictul propriu-zis.

De exemplu , se poate discuta despre subiecte exterioare, evenimente de ultimă oră, fotbal, vreme ( sunt excluse evenimentele deprimante) .

Aceste discuţii introductive conduc părţile la o anumita sincronizare, la o întâlnire a minţilor acestora. Ascultarea ativă menţine conversaţia vie. Ascultarea activă este un mod exelent de a-i încuraja pe ceilalţi să ne vorbească. Interesul pe care-l arătăm îi va determina adesea pe oameni să fie mai vorbăreţi. Faptul că nu le criticăm gândurile şi sentimentele îi va face să se destăinuie mai profund în legătură cu mai multe probleme decât în altă situaţie.

Ascultarea activă ne va ajuta şi la rezolvarea problemei vechi de când lumea şi ce să facem atunci când nu avem nimic de spus. Dacă ni se întamplă în mod frecvent să nu putem scoate un cuvânt, este probabil din cauză că încercăm să ne concentrăm asupra a două conversaţii în acelaşi timp, cea pe care o purtăm cu cealaltă persoană şi cea pe care o avem cu noi înşine. Cea din urmă este legată mai ales de neliniştile privind performanţa noastră, în mod paradoxal, cu cât dăm mai multă importanţă acestor griji, cu atât mai scăzute vor fi performanţele noastre.

Ascultarea activa ne ajută să lăsăm deoparte acest dialog intern perturbator, să participăm la ceea ce povestesc altii şi să trăim sentimentele lor.

Vom constata cu surprindere că atunci când ne concentrâm nu asupra noastrâ, ci asupra partenerilor de conversaţie, ne vin în minte mult mai uşor lucruri despre care putem discuta. Şi, având în vedere că am arătat atâta atenţie ascultându-i , este mult mai plauzibil că şi ei vor dori să ne asculte. În fine, să fim ascultători atenţ atunci când vorbesc ceilalţi. Ascultarea cu toată atenţia înseamnă a asculta conştiincios, cu întreaga noastră capacitate de înţelegere, cu ochii şi urechile, cu mintea, cu întreg trupul. Să ne aplecăm înainte fizic şi psihic şi să ascultăm cu atenţie pe întreaga durată a conversaţiei. Să ne concentrăm asupra fiecărui cuvânt spus şi asupra felului cum e spus. Numai aşa învăţăm de la ceilalţi şi vom deveni mai populari, vom avea succese şi satisfacţii în viaţa.

Cumpara Revista Medierea Nr 3-4/2010