mediator Cristina Forsea

Cum unii dintre noi îşi guvernează viaţa după principiul “nu există conflict, ci numai soluţie”, ne putem da lesne seama că medierea este soluţia, însă este soluţia zilelor noastre, legala şi executorie. Pentru a găsi soluţia şi a stinge conflictul este imperios necesar să comunicăm.

Arta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care ne naştem. Noi învăţăm să comunicăm. De aceea trebuie să studiem ce învăţăm ca să putem folosi cunoştinţele noastre mai eficient. Orice comunicare implică creaţie şi schimb de înţelesuri. Aceste înţelesuri sunt reprezentate prin "semne" şi "coduri". Se pare că oamenii au o adevărată nevoie să "citească" înţelesul tuturor acţiunilor umane. Observarea şi înţelegerea acestui proces poate să ne facă să fim mai conştienţi referitor la ce se întâmplă când comunicăm.
"Cuvintele sunt cele mai puternice droguri folosite de omenire." Rudyard Kipling

Conflictul a existat şi va exista întotdeauna între oameni, fie separat, fie în diferite grupuri. Oriunde sunt oameni, există idei, valori, conjuncturi, stiluri şi standarde care pot intra în conflict, ceea ce înseamnă că un conflict poate avea drept cauze: obiective, scopuri, aspiraţii, aşteptări neconfirmate, obiceiuri, prejudecăţi, competiţia, sensibilitatea şi mai ales agresivitatea - cea mai importantă dintre prezumţiile conflictualiste.

Pot fi identificate trei cauze ale perpetuării conflictelor, astfel:

1. trăim într-o lume din ce în ce mai complexă şi mai diversă, o lume în care persoane diferite doresc lucruri diferite. Foarte puţine lucruri mulţumesc pe toată lumea, după cum este binecunoscut faptul că fiinţa umană se teme atât de situaţiile diferite, cât şi de cele noi;

2. a lucra cu oamenii înseamnă existenţa unei permanente surse de conflict. Incompatibilităţile, vanitatea, ego-urile şi egocentrismul nu pot fi decât situaţii prezumat şi/sau potenţial conflictuale;

3. trăim şi muncim într-o lume care impune anumite limite asupra resurselor noastre. În acest context, conflictele organizaţionale se datorează restricţiilor organizatorice şi, în egală măsură, resurselor invariabil limitate.

Focusul în mediere este acela de a găsi alternative reale la litigii, mai degrabă decât procesele care pur şi simplu „înmoaie” litigiile, ne dau senzaţia că legea este de partea noastră şi ne aduc la realitate după câţiva ani, când constatăm că „valoarea” obţinută după un lung proces, este de fapt doar pierderea noastră de timp şi bani. În procesul de mediere, interesul mediatorului este de a facilita circulaţia de informaţii între părţile implicate, de a facilita comunicarea, de a scoate în evidenta nevoile şi aşteptările fiecărei părţi.

Punctele forte pentru părţile aflate în procesul de mediere sunt: perspectiva soluţionării; îmbunătăţirea comunicării; înţelegerea (conflictul, propria perspectiva cat şi perspectiva celeilalte părţi); capacitatea decizionala (Ex: Putem semna un acord prin care părţile îşi pot diminua riscurile şi spori oportunităţile?)

Cele patru puncte menţionate cer ca părţile să-şi îmbunătăţească comunicarea pentru a se asigură că fiecare dintre părţi obţine informaţia necesară şi înţelege, pentru a lua cea mai bună decizie în soluţionarea / stingerea conflictului prin intermediul procesului de mediere.

Cumpara Revista Medierea Nr 3-4/2010