Mediator Daniela Bobaru

Asist.univ.drd. Universitatea Constantin Brâncuşi din Târgu Jiu
Facultatea de Ştiinţe Juridice

Abstract: Aranjamentele preliminare constituie o etapă obligatorie, ce trebuie parcursă înainte de începerea medierii. În acest sens, atât mediatorul, cât şi părţile care solicită procedura medierii trebuie să îndeplinească sarcinile prevăzute de Legea nr.192/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Etapa prealabilă medierii este reglementată de Legea medierii şi o întâlnim în practică sub denumirea de etapa aranjamentelor preliminare.

Medierea este un proces la care părţile participă în mod voluntar, aceasta le oferă posibilitatea de a decide, după propria voinţă, soarta conflictului existent între ele, ceea ce înseamnă că, motorul care demarează întregul mecanism al medierii este dorinţa părţilor de a recurge la această procedură alternativă. Însă, pentru a alege medierea, părţile trebuie să-şi exprime voinţa de a soluţiona conflictul în afara sălii de judecată. În acest sens, un rol important îl au judecătorii, arbitrii, precum şi alte autorităţi cu atribuţii judisdicţionale, care în temeiul modificărilor aduse la Legea medierii, prin Legea nr.370/2009, au obligaţia de a informa părţile despre această alternativă la judecată, de a prezenta avantajele folosirii procedurii medierii şi de a le îndruma să recurgă la această cale pentru soluţionarea conflictelor dintre ele.

Acordul de voinţă al părţilor în sensul participării la procedura medierii se poate întruni concomitent sau succesiv. Din acest punct de vedere, aranjamentele preliminare sunt diferite.

Alegerea mediatorului se face de către părţi de comun acord, fie la recomandare, fie consultând Tabloul mediatorilor autorizaţi (afişat pe site-ul Ministerului Justiţiei şi la sediile instanţelor din fiecare judeţ). De regulă, criteriul de bază în alegerea mediatorului este ca acesta să inspire încredere părţilor. Alături de acesta părţile aleg mediatorul după alte calităţi: flexibilitate, empatie, toleranţă emoţională, răbdare, neutralitate, abilitatea de a asculta, reputaţia profesională.

Odată cu alegerea mediatorului sau în urma acestei alegeri, mediatorul, dar şi părţile au obligaţii bine definite.

Mediatorul va verifica autoritatea părţilor, acesta trebuie să se asigure în concret că părţile au capacitatea de a încheia o înţelegere (capacitatea de a putea dispune) fie ele în mod direct, fie prin persoanele pe care acestea le mandatează (mandatul de reprezentare este similar cu cel cerut de instanţele de judecată).

Părţile îşi vor exprima intenţia de a participa la procedura medierii printr-o cerere adresată direct mediatorului, moment din care acesta va parcurge următoarele etape ale aranjamentelor preliminare.

Aşadar, părţile vor expune mediatorului datele conflictului, vor iden­tifica şi conveni aspectele cauzei asupra cărora se doreşte a se ajunge la un acord prin mediere.

Mediatorul expune drepturile părţilor în timpul procedurii medierii, aceasta fiind o obligaţie legală şi profesională a acestuia.

Mediatorul trebuie să explice concret rolul său în timpul procedurii, făcând referire expresă la principiile care recomandă procedura medierii. Totodată, acesta va da părţilor explicaţiile necesare cu privire la procedura medierii. Rolul explicaţiilor nu este doar acela de a asigura părţilor un acces voluntar la mediere, ci şi de a le da posibilitatea să observe existenţa unei cauze care ar afecta statutul neutru şi imparţial al medi­atorului.

De asemenea, mediatorul va încerca să stabilească dacă există eventuale conflicte de interese sau cauze care să împiedice desfăşura­rea medierii. El va putea face o evaluare a cazului, în urma căreia va stabili dacă conflictul poate avea sorţi de rezolvare prin mediere. În acest sens, mediatorii nu trebuie să creadă că orice trebuie sau se poate media şi, prin urmare, nu trebuie să împiedice părţile să ajungă în faţa instanţei. 

Acestea sunt etapele aranjamentelor preliminare pentru situaţia în care ambele părţi solicită procedura medierii în acelaşi timp.

În situaţia în care numai una dintre părţi solicită procedura medierii, mediatorul va lua act de cererea expresă a acestuia şi va încheia un contract de premediere, în temeiul căruia mediatorul va adresa celeilalte părţi o invitaţie scrisă, în vederea acceptării medierii şi de către acesta. Invitaţia prin care se precizează intenţia celeilalte părţi de a participa la procedura medierii se transmite de către mediator prin orice mijloace care să-i asigure acestuia confirmarea primirii textului (scrisoare cu confirmare de primire, fax, e-mail).

În situaţia imposibilităţii de prezentare a părţii convocate, me­diatorul poate stabili, la cererea părţii o nouă dată pentru prezentarea la mediere. Dacă cealaltă parte refuză în mod explicit medierea (anunţă personal mediatorul sau cealaltă parte) sau nu se prezintă de două ori la rând la datele fixate pentru semnarea contractului de mediere, medierea se consideră neacceptată, drept pentru care mediatorul poate consemna acest lucru fie printr-o adeverinţă, fie prin procesul verbal de constatare a neacceptării procedurii de către partea care nu a răspuns invitaţiei.

Activitatea prealabilă procedurii de mediere ia sfârşit, de regulă, prin încheierea contractului de mediere dintre părţi, pe de o parte, şi mediator, pe de altă parte.

Legea medierii interzice desfăşurarea şedinţelor de mediere înainte de încheierea contractului de mediere.

Contractul de mediere este actul juridic prin intermediul căruia părţile aflate în conflict convin cu mediatorul soluţionarea acestuia pe cale amiabilă prin intermediul procedurii medierii, prin depunerea de către medi­ator a tuturor diligenţelor în acest scop, în schimbul plăţii de către părţi a unui onorariu.

Părţile vor conveni la încheierea contractului asupra clauzelor, asu­pra aspectelor privind confidenţialitatea medierii, precum şi asupra procedurii şi etapelor acesteia. 

Există conflicte, de obicei comerciale sau de familie, care au un caracter internaţional, dat de regulă de cetăţenia persoanelor fizice sau naţionalitatea persoanelor juridice. În acest caz, medierea tre­buie să se desfăşoare într-o limbă convenabilă părţilor şi mediatoru­lui, astfel încât, trebuie inclusă în contract şi înţelegerea părţilor privind limba în care urmează să se desfăşoare medierea. 

Alături de clauzele obligatorii ale contractului de mediere, părţile pot prevedea şi alte clauze, cărora le sunt aplicabile regulile generale ale convenţiilor civile, a căror nerespectare poate atrage nulitatea absolută. Astfel de clauze, convenite de părţi împreună cu mediatorul, pot privi aspecte precum: confidenţialitatea medierii, data şi locul desfă­şurării, durata, modalităţile de soluţionare a litigiilor născute din con­tractul de mediere, alte persoane care pot participa la mediere, legea aplicabilă înţelegerii - în cazul medierii cu element internaţional, etc. În cazul în care, pe parcursul procedurii de mediere, apar cheltuieli neprevăzute, efectuate în interesul părţilor şi cu acordul acestora, se va încheia o anexă la contractul de mediere.

Părţile aflate în conflict pot da procură specială unei alte persoane, în condiţiile legii, pentru a încheia contractul de me­diere, de a participa la mediere precum şi de a încheia acte de dispoziţie.

Trebuie să precizăm faptul că, părţile aflate în conflict au dreptul să fie asistate de avocat sau de alte persoane, în condiţiile stabilite de comun acord. Avocaţii care asistă părţile pot juca un rol important în mediere, însă, acest lucru trebuie să aibă loc cu respectarea obligaţiilor profe­sionale ce le revin potrivit reglementărilor privind profesia de avocat, în special păstrarea secretului profesional. Astfel, prezenţa unui apărător alături de una din părţi poate asigura sau contribui la asigurarea echilibrului balanţei între acestea, în cazul în care partea asistată este inferioară celeilalte. Dar, cel mai important este ca apărătorul să utilizeze la rândul său tehnici de comunicare şi negociere care să ducă la un acord în privinţa conflictului. Aşadar, apărătorul nu trebuie să adopte o poziţie adversară, aşa cum este cazul în procesul judiciar sau arbitrai. De asemenea, o contribuţie ar tre­bui să aducă şi în ceea ce priveşte depăşirea situaţiilor de impas, dar şi condiţiile acordului.

Cumpara Revista Medierea Nr 3-4/2010