Anca Elisabeta Ciucă
mediator, formator şi Preşedinte al Consiliului de Mediere
Deşi recunoscută ca utilitate şi importanţă în discursurile publice, medierea în România se află încă la început de drum. Publicul larg, cel care este vizat în final ca fiind marele beneficiar al medierii, cunoaşte încă foarte puţin despre mediere, beneficiile utilizării medierii şi chiar despre cum şi unde ar putea apela la un mediator.
Care sunt cele mai bune căi de promovare a medierii?
Este o întrebare la care încearcă să găsească răspuns atât mediatorii, cât şi cei care susţin că medierea este o şansă pentru propriile lor sisteme, precum justiţia, administraţia centrală şi locală, mediul de afaceri, etc.
O soluţie pentru a răspunde la această întrebare care frământă deopotrivă mediatorii şi potenţialii beneficiari, ar fi să încercăm să înţelegem cum au reuşit alte state să ajungă la o rată mare de utilizare a medierii, în diferite medii sociale sau în relaţia cu instanţele.
Organizarea de evenimente care facilitează prezentarea experienţelor din diferite domenii sau chiar din diverse ţări, uneori foarte depărtate geografic, este un model larg răspândit în lumea medierii. Se organizează anual conferinţe naţionale, internaţionale sau chiar regionale, în toate ţările în care medierea a reuşit să câştige teren. Astfel de evenimente au avantajul că aduc în aceeaşi sală mediatori cu experienţe diverse, dar pot fi în acelaşi timp şi o sursă de informaţii publice prin materialele pe care le generează, respectiv înregistrări video şi audio, rapoarte finale, culegeri de prezentări ce pot fi ulterior publicate, afişe şi pliante distribuite, etc. Mai mult, evenimentele naţionale şi internaţionale sunt un suport pentru mediatori atunci când susţin anumite puncte de vedere de ordin etic sau organizatoric. Un efect secundar, benefic , al unor evenimente de acest fel este cel de socializare, de deschidere a unor canale de comunicare, de transfer de informaţii şi de pregătire a unor noi materiale ce pot fi distribuite în spaţiul public. Aspectul mai puţin încurajator este cel al resurselor financiare şi umane destul de semnificative pe care organizarea unor astfel de evenimente le antrenează. în cele mai multe cazuri, mai ales la început, astfel de evenimente sunt susţinute prioritar sau exclusiv de mediatori. În funcţie de capacitatea celor care se angrenează la organizarea unor astfel de evenimente, există posibilitatea de a atrage şi fonduri externe din donaţii, finanţări nerambursabile sau sponsorizări. Un alt aspect este legat de participarea unui număr semnificativ de mediatori cu renume, care să transforme evenimentul în unul de succes. Sub acest aspect devine vizibil că mediatorul este permanent preocupat să cunoască persoane din cât mai multe medii de activitate şi să rămână conectat la preocupările lor, să fie cunoscut şi identificat ca o persoană onestă, cu un bun renume, cu care îţi face plăcere să te revezi şi să colaborezi.
Un alt mediu de comunicare din ce în ce mai utilizat în prezent este cel virtual, prin Internet. Practic, orice persoană doreşte să se informeze cu privire la mediere, are în prezent posibilitatea să navigheze pe Internet, să caute informaţii şi să se citească mai mult despre mediere. Marele dezavantaj al acestui mod de informare este că aici pot fi postate informaţii de calitate, dar şi altele care induc grave distorsionări ale unor concepte. Prin definiţie medierea este o profesie de avangardă, promovează principii uneori dificil de înţeles şi aplicat în raport cu educaţia formală a publicului larg. De aici şi marele risc al promovării medierii excesiv sau chiar exclusiv prin acest canal media, adică Internet. Riscul acesta este şi mai mare atunci când u există o practică suficient de semnificativă la care să se poată raporta cel care citeşte, cum este cazul României.
O altă modalitate de promovare a medierii este prin publicarea de carte în domeniu. O simplă evaluare a numărului de cărţi scrise în raport cu nivelul de cunoaştere al publicului larg referitor la mediere, ne arată că cele două aspecte sunt intrinsec legate. În state precum SUA sau Marea Britanie există o destul de largă cunoaştere şi susţinere a medierii, dar există şi o semnificativă producţie de carte în domeniu. Apariţia celor mai multe cărţi despre mediere şi alte abordări non-conflictuale vizând soluţionarea conflictelor este strâns legată de cercetări realizate în cadrul unor studii doctorale. Mediul universitar preocupat de mediere, generează cea mai valoroasă producţie de carte în domeniu. Desigur, şi aici poate exista pericolul publicării unor cărţi fără valoare intelectuală, dar ele sunt foarte repede trecute în uitare, pentru că nu sunt recunoscute şi cumpărate de experţii din domeniu, respectiv mediatorii, sau/şi pentru că nu devin referinţă pentru cărţile ulterioare. Avantajul acestui mod de promovare este că aduce permanent teme noi în discuţie, sunt accesibile atât experţilor în domeniu, cât şi publicului larg şi, cel mai important, unele aspecte sunt preluate în alte domenii de activitate umană. Dezavantajul acestui mod de promovare este că trebuie să treacă un timp relativ îndelungat până să îşi producă efectele, atât la nivel de experţi, al mediului academic, cât şi al publicului larg. Impactul este însă unul de durată.
Deşi recunoscută ca utilitate şi importanţă în discursurile publice, medierea în România se află încă la început de drum. Publicul larg, cel care este vizat în final ca fiind marele beneficiar al medierii, cunoaşte încă foarte puţin despre mediere, beneficiile utilizării medierii şi chiar despre cum şi unde ar putea apela la un mediator.
Care sunt cele mai bune căi de promovare a medierii?
Este o întrebare la care încearcă să găsească răspuns atât mediatorii, cât şi cei care susţin că medierea este o şansă pentru propriile lor sisteme, precum justiţia, administraţia centrală şi locală, mediul de afaceri, etc.
O soluţie pentru a răspunde la această întrebare care frământă deopotrivă mediatorii şi potenţialii beneficiari, ar fi să încercăm să înţelegem cum au reuşit alte state să ajungă la o rată mare de utilizare a medierii, în diferite medii sociale sau în relaţia cu instanţele.
Organizarea de evenimente care facilitează prezentarea experienţelor din diferite domenii sau chiar din diverse ţări, uneori foarte depărtate geografic, este un model larg răspândit în lumea medierii. Se organizează anual conferinţe naţionale, internaţionale sau chiar regionale, în toate ţările în care medierea a reuşit să câştige teren. Astfel de evenimente au avantajul că aduc în aceeaşi sală mediatori cu experienţe diverse, dar pot fi în acelaşi timp şi o sursă de informaţii publice prin materialele pe care le generează, respectiv înregistrări video şi audio, rapoarte finale, culegeri de prezentări ce pot fi ulterior publicate, afişe şi pliante distribuite, etc. Mai mult, evenimentele naţionale şi internaţionale sunt un suport pentru mediatori atunci când susţin anumite puncte de vedere de ordin etic sau organizatoric. Un efect secundar, benefic , al unor evenimente de acest fel este cel de socializare, de deschidere a unor canale de comunicare, de transfer de informaţii şi de pregătire a unor noi materiale ce pot fi distribuite în spaţiul public. Aspectul mai puţin încurajator este cel al resurselor financiare şi umane destul de semnificative pe care organizarea unor astfel de evenimente le antrenează. în cele mai multe cazuri, mai ales la început, astfel de evenimente sunt susţinute prioritar sau exclusiv de mediatori. În funcţie de capacitatea celor care se angrenează la organizarea unor astfel de evenimente, există posibilitatea de a atrage şi fonduri externe din donaţii, finanţări nerambursabile sau sponsorizări. Un alt aspect este legat de participarea unui număr semnificativ de mediatori cu renume, care să transforme evenimentul în unul de succes. Sub acest aspect devine vizibil că mediatorul este permanent preocupat să cunoască persoane din cât mai multe medii de activitate şi să rămână conectat la preocupările lor, să fie cunoscut şi identificat ca o persoană onestă, cu un bun renume, cu care îţi face plăcere să te revezi şi să colaborezi.
Un alt mediu de comunicare din ce în ce mai utilizat în prezent este cel virtual, prin Internet. Practic, orice persoană doreşte să se informeze cu privire la mediere, are în prezent posibilitatea să navigheze pe Internet, să caute informaţii şi să se citească mai mult despre mediere. Marele dezavantaj al acestui mod de informare este că aici pot fi postate informaţii de calitate, dar şi altele care induc grave distorsionări ale unor concepte. Prin definiţie medierea este o profesie de avangardă, promovează principii uneori dificil de înţeles şi aplicat în raport cu educaţia formală a publicului larg. De aici şi marele risc al promovării medierii excesiv sau chiar exclusiv prin acest canal media, adică Internet. Riscul acesta este şi mai mare atunci când u există o practică suficient de semnificativă la care să se poată raporta cel care citeşte, cum este cazul României.
O altă modalitate de promovare a medierii este prin publicarea de carte în domeniu. O simplă evaluare a numărului de cărţi scrise în raport cu nivelul de cunoaştere al publicului larg referitor la mediere, ne arată că cele două aspecte sunt intrinsec legate. În state precum SUA sau Marea Britanie există o destul de largă cunoaştere şi susţinere a medierii, dar există şi o semnificativă producţie de carte în domeniu. Apariţia celor mai multe cărţi despre mediere şi alte abordări non-conflictuale vizând soluţionarea conflictelor este strâns legată de cercetări realizate în cadrul unor studii doctorale. Mediul universitar preocupat de mediere, generează cea mai valoroasă producţie de carte în domeniu. Desigur, şi aici poate exista pericolul publicării unor cărţi fără valoare intelectuală, dar ele sunt foarte repede trecute în uitare, pentru că nu sunt recunoscute şi cumpărate de experţii din domeniu, respectiv mediatorii, sau/şi pentru că nu devin referinţă pentru cărţile ulterioare. Avantajul acestui mod de promovare este că aduce permanent teme noi în discuţie, sunt accesibile atât experţilor în domeniu, cât şi publicului larg şi, cel mai important, unele aspecte sunt preluate în alte domenii de activitate umană. Dezavantajul acestui mod de promovare este că trebuie să treacă un timp relativ îndelungat până să îşi producă efectele, atât la nivel de experţi, al mediului academic, cât şi al publicului larg. Impactul este însă unul de durată.
|
