Zaharia Oana- Paula

Consilier psihopedagog, doctorand în Ştiinţele Educaţiei,
Universitatea „A.I.Cuza” – Iaşi

Conflictul este atât de prezent şi de integrat în viaţa de zi cu zi, încât am început să ne obişnuim cu prezenţa lui. Lumea din jurul nostru este modelată şi desenată de conflict, de încleştarea de energii din care ne formăm noi posibilităţi şi noi începuturi. Deşi conotaţia sa este în general negativă, conflictul poate avea şi o valenţă pozitivă, de iniţiator al schimbării. în acest context, conflictul presupune recunoaşterea şi aprecierea diferenţelor, devenind o sursă de educaţie, o oportunitate care trebuie studiată de ştiinţele educaţiei, pentru a fi fructificată în şcoală.  

Kathryn Girard & Susan J. Koch identifică patru abordări fundamentale în educaţia pentru rezolvarea conflictelor în şcoală: abordarea curriculară, programele de mediere, abordarea la nivel de management al clasei şi al şcolii. Liniile ce separă cele patru abordări sunt uneori greu de trasat în practică, dar unele dintre cele mai bune programe din şcoli au evoluat odată cu implementarea principiilor şi proceselor de soluţionare de probleme din rezolvarea conflictelor, care au permis o trecere graduală de la o abordare la alta.

„Peer mediation” este un program creditat ca promotor al îmbunătăţirii autocontrolului, responsabilităţii, încrederii în sine şi cunoştinţelor academice ale elevilor (Johnson, Johnson, Dudley, & Acikgoz, 1994; Wilson Gillespie & Chick, 2001). Învăţându-i pe elevi să facă faţă constructiv conflictelor se promovează dezvoltarea unor comportamente sociale care pot într-adevăr îmbunătăţi calitatea vieţii şcolare şi chiar pot influenţa perspectiva găsirii unei slujbe la terminarea şcolii. (Johnson, et al., 1994).

Programele tradiţionale de tip „Peer mediation” se bazează pe structura rezolvării de probleme. Conflictul este văzut ca „problemă” care poate şi trebuie soluţionată (Spangler, 2003). Principalul scop este de a-i ajuta pe elevi să rezolve conflictele apărute între ei. Pentru aceasta urmau o serie de paşi - de la focalizarea asupra definirii problemei, spre identificarea intereselor şi temerilor, generarea de soluţii posibile şi încheierea unui acord (Kreidler & Poliner, 1999; Alson & Roderick, 1997).

Bush şi Folger (1994) susţin că abordarea tradiţională a medierii aduce un punct de vedere economic/psihologic în conflict. Este bazat pe premisa: conflictele sunt probleme ce trebuie rezolvate. Problemele sunt rezultatul competiţiei între interesele participanţilor. Scopul unui mediator în rezolvarea conflictelor este de a stimula atingerea unei înţelegeri care rezolvă probleme tangibile în termeni juşti şi realişti. În cadrul acestei conceptualizări, practicarea unei bune medieri este numai o chestiune de identificare a problemelor, de găsirea opţiunilor şi de convingere a părţilor să se ajună la un rezultat (Bush & Folger, 1994).

Un model nou, cu o abordare alternativă este medierea transformativă (Bush and Folger, 2005, p. 46). Acesta reprezintă schimbarea modelului de rezolvare a problemelor într-unul mai comunicativ, mai interactiv care subliniază clar despre ce e vorba în conflict şi ce înseamnă în mod concret rezultatele pozitive ale rezolvării conflictelor . Conflictul reprezintă o criză în interacţiunea umană. În timpul conflictului, atitudinile negative se alimentează reciproc, iar sentimentele de slăbiciune şi de focalizare pe propriile nevoi sunt intensificate. Scopurile principale ale mediatorului într-o mediere transformativă sunt să susţină şi să faciliteze eforturile părţilor spre transformarea conflictului într-o interacţiune constructivă, nu să ajute părţile să-şi rezolve problema, ci să–i ajute să depăşească durerea experienţei conflictuale şi să treacă mai departe (idem). Acest model a fost experimentat mai întâi în programul The PAZ (Peace from A to Z) Peer Mediation Program . Acesta este un program afterschool care este derulat de către un ONG, Morningside Center for Teaching Social Responsibility, în şcolile publice din New York. Programul este urmat de 400 de elevi, de la grădiniţă până la liceu, începând din anul şcolar 2006-2007.

Cumpara Revista Medierea Nr 2/2010