Mediator Claudia Elena Ignat

Medierea divorţului - spune Dr Lynne C Halem - este un instrument de emancipare, iar acordul încheiat în urma unei medieri în acest domeniu este însăşi cheia rezolvării problemelor post-divorţ, rezolvare ce reprezintă un produs secundar al procesului de mediere. De aceea beneficiile directe si indirecte ale medierii în divorţ, impactul asupra relaţiilor ulterioare, asupra chestiunilor legate de copii, etc. reprezintă cel mai convingător motiv.

Studiul făcut de Centrul de Mediere şi Rezolvare a Conflictelor din Wellesley a relevat că cel puţin în Statele Unite ale Americii se optează pentru medierea în divorţ în primul rând pentru a evita conflictul, apoi pentru a economisi bani şi timp într-un divorţ de orgolii şi fără de sfârşit. Un alt segment al participanţilor adoptă această metodă ADR având ca motiv determinant nevoia de a se concentra asupra copiilor, în vreme ce al patrulea motiv este acela de a-şi menţine demnitatea. Nu ne-am mira însa dacă motivele de a opta pentru medierea în divorţ într-o ţară ca a noastră încă ancorată în idei preconcepute, cu o conştiinţă socială încastrată în unele „tradiţii” şi „cutume“ create în ultimele decenii ar fi cu mult diferite decât cele arătate de studiul Nord-American. Oricum consider că obligativitatea legală de a încerca rezolvarea conflictului generat de divorţ prin mediere este un mare pas înainte în schimbarea conceptelor de conflict, de mediere si indirect a ideii păguboase pentru toată lumea că un proces clasic este nu doar inevitabil dar si indispensabil pentru a rezolva o chestiune destul de delicată precum divorţul.

Am fost marcată în vremea când eram avocat stagiar de ştirea că o bătrână de la ţară s-a sinucis de ruşine că era chemată în judecată de un vecin. Azi după zeci de ani în care verbul „a te judeca” aparţine limbajului cotidian, poate chiar şi oamenii simplii din cătune mai depărtate văd „judecata” ca pe o normalitate dar sunt şi alţii destul de mulţi ruşinaţi, stângaci pe holurile instanţei pentru care medierea este o şansă de a accede la o alta normalitate, a unei societăţi civilizate şi moderne şi de a-şi păstra demnitatea chiar şi în proprii lor ochi.

În plan European, în preambulul Recomandării nr. 98 adoptată de Comitetul de Miniştri al CE la 21 ianuarie 1998, pe fondul dispoziţiilor art. 13 al Convenţiei Europene cu privire la exercitarea Drepturilor Omului - convenţie pe care din păcate România nu a ratificat-o până azi, sunt menţionate practic raţiunile chiar dovedite de practica pentru care se recomandă introducerea de către statele membre a medierii ca modalitate de soluţionare a conflictelor familiale şi în special cele în care sunt copii minori implicaţi.

Unele raţiuni ar fi acelea:

- că medierea poate duce la o îmbunătăţire şi încurajare a comunicării între membrii de familie,

- că poate reduce dimensiunea conflictului, creând astfel premisa deosebit de importantă pentru asigurarea unei continuităţi în raporturile copii-părinţi,

- că în multe din aceste cazuri medierea poate duce la o rezolvare amiabilă,

- că prin adoptarea acestei modalităţi ADR se realizează o economie de bani şi timp atât pentru participanţi şi implicit pentru Statele membre.

De aceea mediatorul în astfel de litigii trebuie să ţină seama de caracterul specific al acestora, rezultat din faptul că ele apar într-un context emoţional special, că presupun relaţii continue şi de interdependenţă dar mai ales că divorţul are în general un mare impact asupra celor implicaţi şi în special asupra copiilor.

Ca un mediator începător m-am întrebat totuşi cum şi în ce fel se poate aborda şi conduce la o mediere reuşită în divorţ, care sunt paşii exacţi şi concret care sunt elementele care diferenţiază tratarea acestui tip de conflict .

Cumpara Revista Medierea Nr 2/2010