ZS: Domnule judecător, doresc să încep acest interviu felicitându-vă pentru lucrurile minunate pe care le-aţi întreprins în scopul promovării medierii la nivel naţional. De unde vine pasiunea pentru mediere?

CD: În 2003 eram printre primii judecători care au realizat pericolul unei dinamici legislative ridicate şi a neocupării posturilor vacante de judecători: apariţia supraîncărcării. Timpul ne-a dat dreptate şi în următorii ani ne-am confruntat cu o creştere a numărului de dosare pentru soluţionat de către fiecare judecător. În acest context, medierea putea fi una dintre cele 4-5 soluţii care pot fi adoptate în astfel de situaţii. Deocamdată, este singură pentru care autorităţile decizionale au început implementarea.

ZS: Cum vedeţi medierea în Romania peste 5-10 ani?

CD: Într-o ţară frământată de probleme sociale majore, în care apelarea la judecător este văzută drept singura soluţie viabilă, în care neîncrederea în autorităţi este mare, medierea poate avea succes numai dacă este susţinută în mod constant. Statul român trebuie să investească mult în promovarea medierii, chiar în mod agresiv şi încă de pe băncile şcolii, pentru ca populaţia să ia cunoştinţă de această nouă profesie. De asemenea, instituţiile juridice trebuie să popularizeze medierea, în mod viral chiar. Dacă acestea vor fi realizate, împreună cu o creştere a profesionalismului mediatorilor, peste 10 ani vom putea vorbi despre un succes al medierii în România. Important este că deja cei 10 ani - iată - au început.

ZS: Ce modificări legislative s-ar impune pentru eficientizarea procedurii medierii?

CD: În anumite cauze medierea ar putea să fie obligatorie. De asemenea, ar trebui extinsă în materie penală. Codul familiei ar trebui armonizat cu noua instituţie. Şi, în fine, lămurite chestiunile reglementate eliptic referitoare la ajutorul public judiciar în materia medierii. În rest, totul e legat de bune practici: trebuie să avem cât mai multe întâlniri comune judecători-mediatori şi cât mai multe acorduri de mediere ca să depăşim dificultăţile practice ce se pot ivi în aplicarea în concret a dispoziţiilor legale privind medierea la speţele care ajung în faţa noastră.

ZS: Tot mai mulţi magistraţi (dvs., Adi Neacşu, Loreley Mirea, Ana Maria Puiu etc.) sunt promotori ai medierii... Ce a determinat acest lucru?

CD: Facem parte dintre cei care înţeleg rolul social al judecătorilor: în afară de activitatea de soluţionarea cauzelor în mod imparţial, judecătorul mai are încă două roluri foarte importante: să promoveze şi să susţină drepturile omului, respectiv să asigure existenţa statului de drept. Ori, drepturile omului pot fi lezate în condiţiile în care un judecător în România are prea multe dosare de soluţionat într-o şedinţă de judecată, căci durata de rezolvare a unui caz va creşte, iar calitatea muncii sale va scădea. De aceea, vedem medierea ca pe una dintre metodele prin care putem eficientiza activitatea instanţelor. În al doilea rând, sunt multe aspecte din viaţa oamenilor pe care îi judecăm asupra cărora nu avem nu numai timp, poate nici abilităţi să ne aplecăm - în special cele legate de cauzele conflictului şi mai ales cele legate de aspectele de familie: întotdeauna va fi preferabil ca într-un cadru comod, fără stres şi fără a fi zorite de timp limită, părţile să ajungă să rezolve definitiv conflictul dintre ele decât să stea prin instanţe ani de-a rândul, să cheltuie enorm şi la sfârşit să obţină o hotărâre care sigur va nemulţumi una dintre părţi. Aşadar, chiar credem în pacea sociala la care medierea poate contribui.

...

Cumpara Revista Medierea Nr 2/2010