Borlean Camelia-Anca,
Mediator autorizat, Psiholog Curtea de Apel Oradea
contact: camelia.borlean@just.ro

1. Medierea, divorţul şi custodia minorului

Medierea in disputele privind custodia minorilor reprezintă o alternativă la procesul in instanţă. În tara noastră, cadrul legal este dat de Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator modificată şi completată prin Legea 370/2009 şi OG nr.13/2010 pentru transpunerea Directivei servicii 2006/123/CE a Parlamentului european şi al Consiliului Uniunii Europene privind serviciile in cadrul pieţei interne.

Divorţul reprezintă o criză majoră in sistemul de familie. Acest proces al separării este adeseori asociat cu multipli factori de stres care influenţează ajustarea postdivorţ atât a copiilor, cât şi a părinţilor.

Standardele privind disputarea custodiei minorilor au la bază interesul superior al copilului aşa cum este reglementat prin Legea 272/2004. Ariile de evaluare privind interesul superior al copilului sunt: calitatea relaţiei dintre părinte şi copil, calitatea relaţiei dintre părinţii copilului, abilităţile fiecărui părinte de a creşte şi educa copilul, sănătatea mentală a fiecărui părinte, violenţa domestică, stilul parental şi metodele disciplinare, modalităţile de rezolvare a conflictelor, tipul de ataşament al copilului, preferinţele copilului, nevoile speciale ale copilului şi sănătatea mentală a acestuia, veniturile părinţilor, familia lărgită şi sistemele de protecţie socială, aspectele culturale, etice şi religioase (Visu-Petra, 2006; 2007; Visu-Petra & Borlean, 2008).

2. Conflictul in procesele de divorţ

Divorţul este un proces care apare cu mult înaintea deciziei de a divorţa şi a separării fizice a părinţilor. Adulţii care divorţează şi membrii familiilor lor reprezintă o „populaţie specială cu nevoi speciale” (Lebow, 2008), în sensul că problemele cu care se confruntă familia sunt deosebite. Johnston & Campbell (1988) sugerează faptul că aceste probleme sunt determinate de o serie de factori care contribuie la impasul familiei ca de exemplu: schimbarea naturii relaţiilor maritale dintre soţi, schimbarea structurii şi dinamicii familiei, statutul social şi economic, accentuarea vulnerabilităţilor individuale ale părinţilor şi apariţia reacţiilor specifice procesului de pierdere a unor legături importante de ataşament (Brooke & Monin, 2008) în urma separării şi divorţului.

Conflictul dintre părinţi creşte riscul apariţiei efectelor psihice şi fizice negative atât la copii, cât şi la adulţi pe parcursul divorţului şi ulterior acestuia (Doolittle & Deutsch, 1999; Johnston, 1994; Johnston & Campbell, 1988). Nivelul ridicat al conflictului dintre părinţi a fost in mod consistent asociat cu apariţia consecinţelor negative pe plan comportamental şi emoţional atât la membrii familiilor intacte, cât şi la cei din familiile divorţate (Fincham, Grych & Osborne, 1994; Grych & Fincham,1990; Grych, Fincham, Jouriles & McDonald, 2000; Borlean & Visu-Petra, 2009, 2010).

3. Factorii de risc asupra copiilor

În studiile efectuate de Amato şi colaboratorii săi (Amato 1993, 1994, 2001) s-a arătat faptul că nivelul ridicat al conflictului dintre părinţi reprezintă cel mai puternic predictor în ajustarea negativă a copiilor postdivorţ. Impactul negativ pe care îl are conflictul prelungit dintre părinţi asupra copiilor a fost evident in studiile efectuate cu copii ai căror părinţi au divorţat. Copiii cuprinşi in acest studiu au evaluat conflictul parental ca fiind cel mai stresant aspect al divorţului (Wolchik, Reuhlman, Braver, Sandler, 1989).

În baza studiilor privind impactul psihologic al divorţului asupra ajustării copilului, o metaanaliză efectuată de Amato (2001) identifică 5 categorii relevante privind funcţionarea copilului: reuşita academică, comportament, ajustare emoţională şi psihologică, conceptul de sine şi relaţiile sociale ale copilului.

Cumpara Revista Medierea Nr 2/2010