Ion Dedu

Preşedinte Patronatul de Comerţ, Turism, Industrie, şi Servicii

Un nou început în societatea românească.  ,,MEDIEREA  ”.  Deşi  Legea 192/2006 a apărut  cu scopul de a contribui la degrevarea  instanţelor,  efectul  ei pozitiv a fost foarte puţin simţit de oamenii de afaceri  din România. Acum,  prin modificările aduse de Legea 370/2009, medierea devine un instrument  la îndemâna  judecătorilor  şi a justiţiabililor, de a reuşi să treacă de la o educaţie  conflictuală,  faţă de  diversele  şi nenumăratele  conflicte  dintre  oameni în general şi oamenii de afaceri în special, la o educaţie bazată pe încrederea că soluţia oricărei probleme apărute la un moment dat în viaţa lor, se află  la ei.

De ce  este nevoie de  mediator  şi de mediere?

Oamenii de afaceri  sunt cei care în activitatea lor  gândesc  la a realiza un profit din care să poată trăi ei, familia lor, salariaţii cu care ajung la obţinerea profitului  respectiv şi nu în ultimul rând la realizarea unei contribuţii SOCIALE,  cât  şi prin plata de  taxe şi impozite, pentru dezvoltarea societăţii. În aceste  relaţii interumane şi nu numai, bazate  pe interese, şi pe nevoi, de multe ori apar acele discuţii naturale, amiabile la început care ulterior, datorită PERCEPŢIILOR diferite, individuale, cu care suntem înzestraţi,  ajungem să vedem aproape orice discuţie pe o temă,  ca pe o dispută  îndreptată împotriva noastră, (intervine aşa zisa  ,,criză în relaţie”). La încheierea unui contract sau o înţelegere scrisă,  fiecare caută să obţină  un avantaj  de partea lui,  ceea ce este normal şi în concordanţă cu legile naturale ale evoluţiei unei societăţi democratice.  Încep să  apară de nenumărate ori  cazuri când unii  parteneri  îşi pierd încrederea în  ceilalţi, relaţia dintre ei, care până la momentul  respectiv era una  acceptabila, bună, sau foarte bună, să devină de neacceptat  şi  să-şi  caute ,,dreptatea” prin sălile de judecată  sau în cel mai bun caz la  arbitraj. Educaţia dată  în peste 50 de ani de  totalitarism  şi izolare, încă mai produce efecte,  prin aceea că suntem educaţi ca dreptatea s-o aşteptăm de la alţii.

Pentru rezolvarea unor astfel de neînţelegeri, în  ţările cu democraţie tradiţională a apărut ,,Instituţia Medierii” . Vom vorbi despre medierea modernă,  deoarece în anumite ţări, medierea este folosită ca metodă de rezolvare a conflictelor de zeci de ani.

Medierea este în esenţă un dialog, o extensie a procesului de negociere prin implicarea unei terţe persoane neutre şi imparţiale, specializată  în tehnici de mediere având abilităţi de comunicare . Medierea a devenit astăzi o ştiinţă  şi cu siguranţă se va dezvolta şi în România pe măsură ce câţi mai mulţi  factori  de decizie vor dori ca românii, dintr-un popor cu educaţie socială bazată pe teamă să devină un popor cu o educaţie socială bazată pe respectarea drepturilor celorlalţi, cu încrederea că orice dispută, neînţelegere, conflict poate fi rezolvat de ei înşişi   prin metode alternative bazate pe dialog şi  numai  după epuizarea acestor căi, să se adreseze instanţelor  abilitate, care oricum vor mulţumi numai una dintre părţi, dacă nu cumva vor avea de pierdut ambele părţi.

În România legislaţia în vigoare, ca de altfel  în toată Uniune Europeană,  tipul de mediere care se aplică  este  ,,Medierea Facilitativă”. Rolul mediatorului este de a facilita părţilor ajungerea la o înţelegere reciproc  acceptată. În timpul medierii, mediatorul  nu dă sfaturi, recomandări, consultanţă şi nu exprimă păreri cu privire la o eventuală , posibilă hotărâre ce s-ar pronunţa în instanţă. Putem spune că mediatorul controlează procedura iar părţile generează soluţii şi opţiuni care se pot transforma intr-un acord.

Cumpara Revista Medierea Nr 1/2010