Prof. Ioan Ghişe

Medierea ca şi activitate profesională reglementată în România şi-a dobândit statutul prin legea 192 din 2006. În prezent există mai multe iniţiative legislative pentru îmbunătăţirea cadrului legal iniţial.

Pe măsură ce grupuri sociale, profesionale, politice şi economice conştientizează utilitatea medierii, se dezvoltă şi abordări mai nuanţate ale intenţiilor de reglementare. Aceste abordări, cel puţin unele dintre ele, sunt în mod firesc încărcate de interese partizane de grup mai mic sau mai mare. Sigur că legiuitorul, pentru a oferi un cadru principial corect, trebuie să cunoască în timp util toate aceste percepţii segmentare.

Propunerile  venite din partea grupurilor interesate pentru  modificările normative trebuie să fie bazate pe  principialitate şi în mod simplu şi eficient să ofere şansa aplica­bilităţii lor. Este o sarcina delicata dar scopul nobil merită acest efort. De ce apreciem ca nobil scopul activităţii de mediere? Simplu, pentru ca finalitatea medierii aduce aproape întotdeauna un plus de pace sociala şi îmbunătăţirea relaţiilor dintre oameni.

Medierea este văzută ca mijlocire (intermediere) a mediatorului între părţi în scopul obţinerii unei soluţii acceptabile pentru ambele părţi aflate în conflict. Prin însăşi esenţa ei, medierea urmăreşte dispariţia unui diferend deranjant.

Faptul că medierea aduce economie de timp şi bani precum şi ca scuteşte statul de un efort instituţional demonstrează că medierea este o activitate de mare utilitate socială. Psihologic şi educaţional vorbind, medierea finalizată cu succes creează percepţii noi cu valente educative (prin experienţa trăita în cadrul procesului de mediere) care îmbogăţesc comportamental pe toţi participanţii la mediere. Prin faptul ca se poate media aproape orice stare conflictuala, plecând de la cele dintre state şi pana la cele dintre doua persoane fizice dovedeşte universalitatea medierii.

Într-o lume globală, interconectată şi interdependenţa cum este lumea actuala şi va fi şi mai mult lumea de mâine, numărul şi amploarea diferendelor vor creste. Statele, prin sistemele judiciare şi prin organismele internaţionale de arbitraj şi curţi de justiţie vor avea o sarcina din ce în ce mai complexa. Din acest punct de vedere, dezvoltarea şi promovarea unei culturi pentru activitatea de mediere este o valoare a cărei importanta va creste prin amploarea misiunii sale sociale.

Medierea reduce potenţialul de conflict sau escaladarea lui. Simpla întâlnire la mediere a oponenţilor este un prim pas cu valoare simbolica pentru relaţiile sociale care se pot îmbunătăţi faţă de momentul anterior medierii. Lumea contemporană - prin dinamismul ei - amplifică sursele, amploarea şi impactul acestora pentru a dezvolta, haos, dezordine şi stres. Tinerele generaţii cresc sub bombardamentul numărului sporit de stimuli care se propagă continuu şi agresiv prin mediile electronice. Toleranta sociala scade pe fondul creşterii acestei agresiuni şi duce la creşterea nivelului de stres. Competiţia creste, se desfăşoară mai alert şi numărului variabilelor controlabile rămâne limitat. Omului ii este tot mai greu să se adapteze unei lumi care parcă îi scapă de sub control. În aceste condiţii şi gradul de toleranţă scade faţă de alţii şi pretenţiile lor în raport cu noi şi, proporţional, cresc şansele de a se ajunge la conflicte de orice fel.

Cumpara Revista Medierea Nr 1/2010