Av. Drd. Alina Ştefania Gorghiu
ALINA ŞTEFANIA GORGHIU – doctorand Facultatea de Drept,
Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi
Suntem într-un moment în care lucrurile stagnează în mediere. Există probleme legate de consiliul de mediere, asociaţiile mediatorilor sunt tot mai divizate, iar cel mai tare resimt acest impas mediatorii.
Pentru acest lucru trebuie căutate soluţii eficiente pentru ieşirea din acest impas. Se naşte o întrebare firească: Ce trebuie făcut pentru ca medierea să funcţioneze? Un lucru este sigur: situaţia actuală ne-a condus la concluzia că activitatea de mediere necesită îmbunătăţiri. Unii dintre profesionişti consideră ca pentru un bun mers al acestei profesii este necesară o promovare eficientă. Alţii consideră ca profesia are nevoie de reglementări îmbunătăţite. Este cert, însă, că pentru ieşirea din acest impas este nevoie de o promovare eficientă, de îmbunătăţirea reglementărilor actuale şi de sprijinul asociaţiilor de mediatori, a Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi al fiecărui mediator în parte.
Rolul medierii este unul important deoarece ea reprezintă o alternativă viabilă la instanţele judecătoreşti, degrevându-le pe acestea de multe cauze ce pot fi soluţionate în mod amiabil.
În anul 2006, prin apariţia Legii nr. 192 au fost create premisele pentru îmbunătăţirea activităţii judiciare prin introducerea medierii ca metodă de soluţionare a disputelor în relaţie cu sistemul judiciar.
Medierea asigură o soluţionare extrajudiciară eficientă deoarece costurile aferente acestei proceduri sunt mult mai mici în raport cu cele ocazionate cu promovarea unei acţiuni în justiţie.
Astfel, se evită cheltuielile de judecată, respectiv taxele judiciare de timbru, onorariile experţilor etc. Mai mult, dacă pe parcursul unui proces civil, părţile ajung la o înţelegere pe calea medierii, instanţa va dispune, la cererea părţii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru plătite pentru învestirea acesteia.
Din punct de vedere al duratei, medierea oferă o soluţionare rapidă a cauzei, mult mai scurtă decât un litigiu aflat pe rolul instanţelor de judecată, supus termenelor procedurale acordate de instanţă, fără a fi îngreunat de numărul mare de cazuri care afectează activitatea judecătorului sau de fazele cailor de atac, apelul şi recursul.
Un proces intentat în instanţă durează, presupune costuri şi nu întotdeauna se atribuie o soluţie care să mulţumească pe deplin părţile, soluţia în astfel de situaţii fiind de tipul învingător-învins. În urma medierii, părţile aleg o soluţie de tip win-win (învingător-învingător). Medierea se bazează pe cooperarea părţilor şi utilizarea, de către mediator, a unor metode şi tehnici specifice, bazate pe comunicare şi negociere.
În cazul în care există un conflict între părţi, este posibilă şi recomandată recurgerea la această metodă în detrimentul intentării unei acţiuni în instanţă, cel puţin ca etapă prealabilă. În mediere, costurile sunt considerabil reduse, soluţionarea este mult mai rapidă, se păstrează confidenţialitatea, iar problemele nu se expun public, ca în cadrul instanţei de judecată, în cazul unui proces. De asemenea, şedinţa de mediere poate fi programată în funcţie de timpul sau de programul părţilor şi, nu în ultimul rând, această soluţie pe care părţile o vor alege în urma medierii va fi câştigătoare.
Vechea Lege nr. 192/2006 a dovedit că are o serie de lacune în privinţa funcţionării cu rezultate care să ducă într-adevăr la degrevarea instanţelor de judecată.
În acest sens este necesară implementarea unor prevederi ale Directivei nr. 52/2008/CE, privitoare la caracterul executoriu între părţi al acordului de mediere, întărirea reglementărilor referitoare la îndrumarea justiţiabililor către mediere, mai bună organizare a Consiliului de mediere şi a profesiei de mediator, introducerea instituţiei medierii în domenii noi.
România are termen în noiembrie 2010 pentru asigurarea intrării în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare, pentru a se conforma Directivei nr. 52/2008/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, privind aspecte ale Medierii în Materie Civilă şi Comercială.
Având în vedere faptul că medierea este o modalitate de soluţionare a conflictelor dintre părţi pe cale amiabilă extrajudiciară, ea nu trebuie considerată ca o soluţie inferioară procedurii judiciare şi de aceea Directiva Europeană nr. 52/2008 insistă asupra conţinutului acordului dintre părţi şi recomandă ca acest conţinut să aibă caracter executoriu şi forţă executorie.
Completările şi modificările aduse la Legea nr. 92/2006 au rolul de a asigura accesul mai bun la justiţie, de instituire a unui spaţiu de libertate şi securitate a cetăţeanului, care să cuprindă metode de soluţionare a litigiilor atât pe cale judiciară, cât şi extrajudiciară.
Având în vedere rolul şi importanţa medierii, ca şi modificările ce trebuiau aduse acestei profesii, împreună cu Uniunea Naţională a Mediatorilor din România am realizat acest proiect de lege care a şi fost adoptat.
Uniunea Naţională a Mediatorilor din România este o organizaţie a mediatorilor înscrisă în Registrul naţional al asociaţiilor profesionale ale mediatorilor întocmit de către Consiliul de Mediere. În prezent, în UNMR sunt înscrişi 100 de mediatori autorizaţi, ceea ce reprezintă 10% din numărul total al mediatorilor din România, iar membrii Uniunii provin din rândul absolvenţilor tuturor şcolilor de formare din România. UNMR reprezintă o posibilitate efectivă pentru mediatorii autorizaţi de a se implica în promovarea profesiei de mediator, profesie care se află în perioada de căutare a unei identităţi clare.
Suntem într-un moment în care lucrurile stagnează în mediere. Există probleme legate de consiliul de mediere, asociaţiile mediatorilor sunt tot mai divizate, iar cel mai tare resimt acest impas mediatorii.
Pentru acest lucru trebuie căutate soluţii eficiente pentru ieşirea din acest impas. Se naşte o întrebare firească: Ce trebuie făcut pentru ca medierea să funcţioneze? Un lucru este sigur: situaţia actuală ne-a condus la concluzia că activitatea de mediere necesită îmbunătăţiri. Unii dintre profesionişti consideră ca pentru un bun mers al acestei profesii este necesară o promovare eficientă. Alţii consideră ca profesia are nevoie de reglementări îmbunătăţite. Este cert, însă, că pentru ieşirea din acest impas este nevoie de o promovare eficientă, de îmbunătăţirea reglementărilor actuale şi de sprijinul asociaţiilor de mediatori, a Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi al fiecărui mediator în parte.
Rolul medierii este unul important deoarece ea reprezintă o alternativă viabilă la instanţele judecătoreşti, degrevându-le pe acestea de multe cauze ce pot fi soluţionate în mod amiabil.
În anul 2006, prin apariţia Legii nr. 192 au fost create premisele pentru îmbunătăţirea activităţii judiciare prin introducerea medierii ca metodă de soluţionare a disputelor în relaţie cu sistemul judiciar.
Medierea asigură o soluţionare extrajudiciară eficientă deoarece costurile aferente acestei proceduri sunt mult mai mici în raport cu cele ocazionate cu promovarea unei acţiuni în justiţie.
Astfel, se evită cheltuielile de judecată, respectiv taxele judiciare de timbru, onorariile experţilor etc. Mai mult, dacă pe parcursul unui proces civil, părţile ajung la o înţelegere pe calea medierii, instanţa va dispune, la cererea părţii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru plătite pentru învestirea acesteia.
Din punct de vedere al duratei, medierea oferă o soluţionare rapidă a cauzei, mult mai scurtă decât un litigiu aflat pe rolul instanţelor de judecată, supus termenelor procedurale acordate de instanţă, fără a fi îngreunat de numărul mare de cazuri care afectează activitatea judecătorului sau de fazele cailor de atac, apelul şi recursul.
Un proces intentat în instanţă durează, presupune costuri şi nu întotdeauna se atribuie o soluţie care să mulţumească pe deplin părţile, soluţia în astfel de situaţii fiind de tipul învingător-învins. În urma medierii, părţile aleg o soluţie de tip win-win (învingător-învingător). Medierea se bazează pe cooperarea părţilor şi utilizarea, de către mediator, a unor metode şi tehnici specifice, bazate pe comunicare şi negociere.
În cazul în care există un conflict între părţi, este posibilă şi recomandată recurgerea la această metodă în detrimentul intentării unei acţiuni în instanţă, cel puţin ca etapă prealabilă. În mediere, costurile sunt considerabil reduse, soluţionarea este mult mai rapidă, se păstrează confidenţialitatea, iar problemele nu se expun public, ca în cadrul instanţei de judecată, în cazul unui proces. De asemenea, şedinţa de mediere poate fi programată în funcţie de timpul sau de programul părţilor şi, nu în ultimul rând, această soluţie pe care părţile o vor alege în urma medierii va fi câştigătoare.
Vechea Lege nr. 192/2006 a dovedit că are o serie de lacune în privinţa funcţionării cu rezultate care să ducă într-adevăr la degrevarea instanţelor de judecată.
În acest sens este necesară implementarea unor prevederi ale Directivei nr. 52/2008/CE, privitoare la caracterul executoriu între părţi al acordului de mediere, întărirea reglementărilor referitoare la îndrumarea justiţiabililor către mediere, mai bună organizare a Consiliului de mediere şi a profesiei de mediator, introducerea instituţiei medierii în domenii noi.
România are termen în noiembrie 2010 pentru asigurarea intrării în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare, pentru a se conforma Directivei nr. 52/2008/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, privind aspecte ale Medierii în Materie Civilă şi Comercială.
Având în vedere faptul că medierea este o modalitate de soluţionare a conflictelor dintre părţi pe cale amiabilă extrajudiciară, ea nu trebuie considerată ca o soluţie inferioară procedurii judiciare şi de aceea Directiva Europeană nr. 52/2008 insistă asupra conţinutului acordului dintre părţi şi recomandă ca acest conţinut să aibă caracter executoriu şi forţă executorie.
Completările şi modificările aduse la Legea nr. 92/2006 au rolul de a asigura accesul mai bun la justiţie, de instituire a unui spaţiu de libertate şi securitate a cetăţeanului, care să cuprindă metode de soluţionare a litigiilor atât pe cale judiciară, cât şi extrajudiciară.
Având în vedere rolul şi importanţa medierii, ca şi modificările ce trebuiau aduse acestei profesii, împreună cu Uniunea Naţională a Mediatorilor din România am realizat acest proiect de lege care a şi fost adoptat.
Uniunea Naţională a Mediatorilor din România este o organizaţie a mediatorilor înscrisă în Registrul naţional al asociaţiilor profesionale ale mediatorilor întocmit de către Consiliul de Mediere. În prezent, în UNMR sunt înscrişi 100 de mediatori autorizaţi, ceea ce reprezintă 10% din numărul total al mediatorilor din România, iar membrii Uniunii provin din rândul absolvenţilor tuturor şcolilor de formare din România. UNMR reprezintă o posibilitate efectivă pentru mediatorii autorizaţi de a se implica în promovarea profesiei de mediator, profesie care se află în perioada de căutare a unei identităţi clare.
|
