Consiliul de mediere, organism autonom de interes public care coordoneaza si reglementeaza activitatea de mediere in Romania conform legislatiei in vigoare, isi exprima in mod public ingrijorarea cu privire la modificarile legislative preconizate de catre corpul profesional al avocatilor in scopul exercitarii de catre acesta a profesiei de mediator. Amendamentul initial al U.N.B.R cu privire la modificarea legii nr. 51/1995 a fost respins in mod justificat de catre Senat, insa cu toate acestea, se fac demersuri pentru sustinerea sa in Camera Deputatilor.

Pentru aceste motive, Consiliul de Mediere aduce la cunostinta publicului, faptul ca medierea nu este un apanaj al profesiilor juridice, neavand nimic in comun cu acestea. Mediatorul nu acorda consultatii juridice, nu da sfaturi partilor, nu este psihoterapeut sau consilier de cuplu. Daca in instanta prevaleaza drepturile legale, la mediere conteaza nevoile si interesele celor implicati in conflicte. Pentru jurist, singura unitatea de masura este textul de lege. Si paradoxal pentru cei care nu au avut pana acum tangenta cu medierea dar care se considera mediatori din nastere, mediatorul nu da solutii, nu dezleaga pricina, nu foloseste capacitatea sa de expertiza in conflictul in care este investit ca si mediator ci conduce negocierile dintre parti in conditii de neutralitate, confidentialitate si impartialitate. Studiile juridice nu sunt de ajuns pentru a practica profesia de mediator, mai mult, pot constitui o piedica pentru mediatorul de formatie juridica datorita prefigurarii solutiei juridice in mintea mediatorului-jurist, cu posibile implicatii asupra neutralitatii si impartialitatii sale.

Medierea nu se aplica numai in relatie cu instanta. Aceasta este numai o sfera de aplicare. Cunoasterea reglementarilor legale, numai in cazul in care solutionarea disputei are vreo legatura cu cadrul legal, este o obligatie incidenta oricarui cetatean sau specialist care trebuie sa cunoasca reglementarile din domeniul sau de activitate.

Acordul rezultat din mediere poate fi scris sau nu, dupa specificul situatiei. In cazul in care partile doresc sau exista dispozitii legale specifice, acordul va imbraca forma scrisa. Mediatorul are obligatia verificarii legalitatii acordului avand posibilitatea de a apela la un specialist, daca este necesar.

Rezultatul medierii este ințelegerea la care ajung partile, iar competenta principala a mediatorului consta in conducerea procesului de mediere si nu in redactarea acordului rezultat. Medierea are drept scop nu redactarea unui acord ci incheierea in mod real a disputei.

Conform Directivei 52/2008 a CE acordul rezultat din mediere poate fi recunoscut in instanta. Conditia este sa fi avut loc un proces de mediere. Garantia ca are loc un proces de mediere este data de catre prestatorul serviciului -mediatorul- care trebuie sa fie capabil sa conduca procesul de mediere in mod neutru si impartial. Mediatorul trebuie sa fie calificat sa desfasoare aceasta activitate ca rezultat al dobandirii competentelor specifice prin formare specializata.

Consiliul de mediere reaminteste rolul important pe care mediatorul il are in cadrul societatii, acela de a contribui la solutionarea conflictelor dintre parti, in conditii de lipsa totala de partizanat.

Medierea este un amalgam de comunicare, negociere, psihologie, sociologie, retorica si relatii publice. Presupune si un minimum de cunostinte juridice care pot fi dobandite de catre un absolvent de studii superioare in cateva ore de studiu. Pentru aceste considerente, legiuitorul roman lasa verificarea acordul de mediere in seama instantei de judecata sau a notarului dupa caz.

Discursul public al conducerii corpului profesional al avocatilor aduce in discutie tot mai des intentia de a incerca modificarea legislatiei in domeniu in scopul dobandirii in acest mod a calitatii de mediator.

Dincolo de incalcarea recomandarilor europene si de neconstitutionalitatea unei astfel de prevederi, se ridica problema neintelegerii conceptului de mediere.

Avocatii nu sunt calificati sa conduca un proces de mediere, neavand formare si practica in domeniu medierii in intelesul standardelor europene aplicabile, nevand nici macar cunostiinte minimale conform directivei 52/2008 a CE. Oare triunghiul conflictului, teoria ierarhiei nevoilor umane, teoria Thomas-Killman, comunicarea paraverbala si nonverbala, tehnicile de manipulare si persuasiune, structura procesului conflictual si stagiile conflictului, sistemele ADR, tehnicile complexe de negociere, tipurile de conflicte se descopera in facultatile de Drept? Dar analiza riscului, sursele argumentatiei sau elementele de dinamica si analiza a conflictului? Sau diferentele dintre medierea facilitativa, transformativa, evaluativa si narativa?

Directiva 52/2008 a CE reglementeaza obligatia de formare a mediatorilor si impune organismelor nationale de reglementare in domeniul un control asupra calitatii formarii in domeniu. Pentru a se putea conduce procesul de mediere, mediatorul trebuie sa fie calificat sa faca acest lucru.

Prin compararea standardelor ocupationale ale celor doua profesii distincte, aceea de mediator si aceea de avocat, observam ca nu exista niciun fel de similitudini, fiecare dintre aceste profesii acoperind un segment distinct. Mediatorul si avocatul sunt pozitionati in COR in doua grupe total diferite, cu doua coduri diferite (244702 pentru mediator si 242101 pentru avocat). Consiliul de mediere invedereaza faptul ca reglementarile in domeniul ocupatiilor nu permit sa fie incluse competente ale unei ocupatii in alta ocupatie. Mai mult, standardul international de clasificare a ocupatiilor nu prevede nicio legatura intre profesia de avocat si cea de mediator.

Standardele de formare in mediere adoptate de catre Consiliul de mediere din Romania sunt in deplina concordanta cu standardele europene in domeniu. In schimb, o astfel de initiativa legislativa, pe langa neconstitutionalitatea sa, ar constitui un precedent periculos pentru profesiile din Romania, prin includerea competentelor unei profesii in cadrul altei profesii total diferite. Pe langa aceste aspecte, ar duce la o reactie neechivoca a organismelor europene din domeniul medierii si ar duce la monitorizarea Romaniei pe partea de Justitie. Reamintim ca adoptarea unei legislatii in domeniul medierii a fost o cerinta obligatorie pe care Romania a indeplinit-o in anul 2006, in vederea aderarii la Uniunea Europeana.

Consiliul de mediere considera ca acest semnal transmis tuturor autoritatilor statului va duce la o reactie fireasca, de normalitate: sustinerea activitatii de mediere si consolidarea profesiei de mediator, ca si profesie distincta, formata din specialisti calificati.