Mai mult ca oricand, medierea este un fenomen din ce in ce mai raspandit in intreaga Europa. Si cand afirm acest lucru, ma refer si la state ca Albania, Bulgaria si Moldova nu doar la puterile economice ale continentului in care medierea este o institutie bine definita de peste 20 de ani.

Modelul de mediere aplicabil in statele europene este diferit de cel canadian in care medierea este obligatorie (in toate cauzele civile). Obligativitatea medierii poate sa constituie un avantaj (se poate considera ca cel care propune medierea nu e sigur pe pozitia sa ) sau un dezavantaj (partile pot sa nu ia in serios medierea daca aceasta este obligatorie, vezi exemplul concilierii de la noi).

Fiecare tara si-a adaptat reglementarile din domeniul medierii la specificul local. Daca in Bulgaria contractul de mediere si chiar intelegerea la care ajung partile pot sa fie orale, acest lucru nu este valabil in restul Europei. In Serbia este nevoie de experienta in domeniul medierii sau al solutionarii conflictelor de minim 5 ani pentru a deveni mediator. In Norvegia, judecatorii pot sa fie si mediatori, lucru care nu este posibil exempli causa in Bulgaria. Si exemplele ar putea continua la nesfarsit. Se remarca insa un un aspect general valabil: in majoritatea statelor europene medierea este facultativa. A existat in Anglia o incercare de mediere obligatorie (impusa) insa aceasta s-a dovedit a fi un esec. Totusi, Anglia este o tara in care medierea este folosita cu un real succes fiind vorba despre medierea facultativa in care partile considera ca este mai avantajos pentru ele sa apeleze la mediere decat sa initieze o actiune in instanta.

Polonia este una dintre putinele tari europene in care instanta poate sa trimita cauza la mediere fara acceptul partilor insa acestea au posibilitatea de a refuza medierea. In alte tari, instanta de judecata poate sa le propuna partilor sa isi rezolve disputele prin mediere insa nu le poate obliga sa apeleze la mediere.

Slovenia este un exemplu pozitiv in ceea ce priveste medierea, in anul 2007 finalizandu-se prin mediere peste 1500 de cauze. Cele mai bune rezultate au fost obtinute in cauzele de dreptul familiei (70%) iar cele mai dezamagitoare in cauzele civile.

Austria (prima tara in care profesia de mediator a fost recunoscuta printr-un act al Parlamentului) este un alt stat in care medierea are rezultate, interesant fiind aici faptul ca intelegerea la care ajung partile dupa mediere este supusa controlului instantei sau notarului, la fel ca in Legea 192/2006. Tot in Austria, cei care doresc sa devina mediatori, printre alte conditii trebuie sa aiba varsta de minim 28 ani.

Croatia are o reglementare speciala in domeniul medierii conform careia daca partile au stabilit sa nu initieze sau continue un proces o anumita perioada de timp ci sa apeleze la mediere, in cazul in care isi incalca aceasta obligatie asumata de ambele parti, instanta astfel investita va respinge actiunea lor ca prematura.

Majoritatea tarilor europene au adoptat reglementari in domeniul medierii in ultimii ani: Albania are o lege a medierii din anul 2003, Austria din 2003, Bulgaria din 2004 (Codul de Procedura Civila din 2007 este sincronizat cu legea medierii), Croatia din 2003, Macedonia din 2006, Serbia din 2005, Ungaria din 2002 . Moldova a adoptat in cursul anului 2007 o lege a medierii care urmeaza a fi aplicabila din ianuarie 2008.

Numarul minim de ore de pregatire pentru un mediator difera de la o tara la alta situindu-se intre 40 de ore si 200 de ore. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o persoana pentru a deveni mediator se refera la varsta, vechime, pregatire profesionala si buna reputatie, fiind diferite in fiecare tara. Nu exista Coduri etice ale mediatorilor decat intr-un numar restrans de state europene.

De remarcat, este faptul ca legislatia din domeniul medierii aplicabila in Europa este inspirata preponderent de modelul american, model care si-a dovedit eficienta de-a lungul timpului. In calitate de participant la Conferinta Europena de Mediere de la Viena, am remarcat dorinta mediatorilor europeni de uniformizare la nivel continental a reglementarilor din domeniul medierii. In acest sens este si rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 29 martie 2007 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European si a Consiliului privind anumite aspecte ale medierii in materie civila si comerciala.