Legea nr. 192/2006 implementeaza in sistemul juridic romanesc o noua modalitate alternativa de solutionare a conflictelor si o noua profesie liberala cu tenta juridica, profesia de mediator. Publicul roman nu este inca familiarizat cu aceste notiuni insa cu siguranta, noua profesie se va impune si pe piata romaneasca, dat fiind succesul ei de necontestat, in SUA si Europa. Se doreste astfel inlocuirea caii litigioase cu medierea, cea mai eficienta modalitate alternativa de solutionare a conflictelor si in mod evident degrevarea instantelor de cauze.

Prin lege, rolul mediatorului, specialist in medire, este bine determinat. Mediatorului ii revine rolul de a facilita negocierile dintre partile aflate in conflict si de a le sprijini in vederea dezamorsarii conflictului, intr-un termen rezonabil. Solutia obtinuta prin mediere trebuie sa fie eficienta, reciproc convenabila si durabila incercandu-se atat stingerea conflictelor existente cat si preintampinarea nasterii unor conflicte viitoare. Mediatorul trebuie sa se bucure de increderea partilor, acestea avand dreptul sa isi aleaga in mod liber mediatorul. Principiile dupa care mediatorul isi desfasoara activitatea sunt neutralitatea, confidentialitatea si impartialitatea. Ce inseamna in concret aceste principii? Mediatorul trebuie sa conduca procesul de mediere in mod nepartinitor si sa asigure un permanent echilibru intre parti. Mediatorul nu va avantaja nicio parte in incercarea sa de stingere a conflictului iar informatiile obtinute de catre acesta in cadrul procedurii de mediere nu vor putea fi folosite ulterior de catre mediator. De asemenea, are obligatia sa refuze preluarea unui caz, daca are cunostinta despre orice imprejurare ce l-ar împiedica sa fie neutru si impartial sau daca constata ca drepturile in discutie nu pot face obiectul medierii. Nu in ultimul rand, mediatorul nu are putere de decizie in privinta continutului intelegerii la care vor ajunge partile. Astfel, mediatorul nu poate impune o solutie, ci doar faciliteaza negocierile dintre parti in vederea depasirii neintelegerilor.

Medierea se poate realiza de catre unul sau mai multi mediatori, in acest caz fiind vorba despre co-mediere. De obicei, se apeleaza la co-medire in situatia in care sunt mai multe de doua parti implicate sau in cazul in care conflictul prezinta o complexitate deosebita.

Exercitarea profesiei de mediator este compatibila cu orice alta activitate sau profesie, cu exceptia celor prevazute prin legi speciale, mediatorii putandu-si desfasura activitatea în cadrul unei societãti civile profesionale, al unui birou sau în cadrul unei organizatii neguvernamentale. De asemenea, mediatorii autorizati pot fi angajati cu contract individual de munca. Avocatii, notarii publici si consilierii juridici care dobandesc calitatea de mediator isi pot desfãsura activitatea de mediere in cadrul formelor de exercitare a profesiei lor. Legea stabileste fara echivoc faptul ca sediul profesional al mediatorului este inviolabil, venind in sprijinul protectiei confidentialitatii procedurii medierii. In acelasi sens, mediatorul nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre parti într-o procedura judiciara ori arbitrala avand ca obiect conflictul supus medierii.

Mediatorii autorizati vor fi inscrisi in tabloul mediatorilor, intocmit de catre consiliul de mediere si publicat în monitorul oficial al Romaniei. Pe tablou vor fi trecute domeniile medierii în care acestia sunt specializati precum si limba straina in care sunt capabili sa desfasoare medierea.

Mediatorul are dreptul la plata unui onorariu stabilit prin negociere, onorariul care trebuie sa fie rezonabil si sa tina cont de natura si de obiectul conflictului. Onorariul mediatorului va fi suportat de catre parti in mod egal, daca acestea nu au convenit altfel.

Acestea sunt principalele reglementari ale legii nr. 192/2006 cu privire la atributiile si rolul specialistului in dezamorsarea conflictului. Capacitatea de a media se poate cultiva prin instruire specifica si practica insa in majoritatea cazurilor este un dat nativ. Mediatorul trebuie sa fie un bun orator, un ascultator desavarsit si un fin psiholog. Cu ajutorul tehnicilor specifice dobandite in perioada de pregatire, cu multa rabdare si daruire, cu vocatie si detasare, cu obiectivitate si capacitatea de a sintetiza, cu creativitate si perseverenta, mediatorul are toate sansele in a se impune in peisajul juridic romanesc care avea nevoie cu adevarat de un specialist in dezamorsarea conflictului.